07 decembrie, 2010

Persepolis

In seara aceasta am inchis ochii si am pus mana pe un CD,hotarand dinainte ca am sa scriu in functie de ce e pe el.Erau calatoriile mele din 2005 din Iran si fara sa ma uit la celelalte foldere am stiut ca Persepolis este alegerea mea nr.1. Bineinteles ca amintirile nu mai sunt asa de proaspete,dar aceasta calatorie mi-a ramas in suflet si mi se intampla ori de cate ori ajung intr-un loc de acest fel.Locuri cu istorie,de obicei.Locuri care sunt tot acolo si au fost calcate de mari nume din istorie,unde s-au dat batalii importante,unde s-au impartit regate si unde s-au unit regate.
Am calatorit din Tehran cu masina,dupa ce ne-am oprit in Esfahan (un alt loc fantastic) si in Shiraz,cel mai apropiat oras. Peisajul nu prea s-a schimbat deloc,devenise deja obositor sa vezi acelasi lucru la tot pasul.Pe atunci benzina era 10 centi americani si parca am presimtit noi ca nu o sa mai fie o astfel de calatorie in viitor,deci ne-am facut de cap si am mers oriunde am vazut cu ochii.
Pe tot drumul,cam asta am vazut:
Chiar inainte de a intra in Persepolis sau Takht-e Jamshid e un drum drept si lung in capatul caruia ne-am oprit ca sa ne racorim putin.Era vara si foarte cald. Cumparasem deja un pepene si l-am taiat,cand aparu un magarus cu stapanul lui.Era de inchiriat,pentru turisti. Dragul meu sot s-a si suit pe el,desi cantareste vreo 100 de kg.Nu stiu daca ni s-a parut,dar parca se incovoiase magarul si zicea "Save me,save me!"(salveaza-ma).Nu postez poza lui ca nu mi-ar ierta-o niciodata!!!
Dar nimic nu ma impiedica sa o postez pe a mea!

Am servit stapanul si magarul cu niste felii de pepene si ne-am pornit spre Persepolis. Si am intrat pe poarta.
Persepolisus a fost capitala imperiului Persan in antichitate si inseamna Orasul  Persilor/Persanilor. A fost distrus de Alexandru cel Mare si ruinele au fost declarate patrimoniu Unesco.

In 1971 a fost locul unde s-au sarbatorit 2 500 de ani de monarhie persana.
Destul de impresionant nu?
Soldati persani.

Asta e imaginea pe care o am eu despre persanii din acea vreme.

Asta era in spate si cred ca era un mormant.

Eram familiara cu aceasta statuie,chiar dinaintea calatoriei.Mi-am facut lectiile bine.

Oriunde mergeam eram impresionanta de femeile locate imbracate in negru pe o caldura covarsitoare,pe cand eu,straina fiind,aveam parte de niste privilegii,cum ar fi slapii.

Am avut chiar curajul sa-m dau esarfa jos de pe cap pentru o poza.Doar nu era sa bat atata drum si sa nu ma pozez fara!Trebuia sa fiu eu mai rebela!!!

Punctul culminant al acestei calatorii a fost la iesirea din Persepolis.Am dat peste un trib nomad.Nici nu ne-a venit sa credem ce noroc a dat peste noi.

Poate intr-o zi o sa refacem aceasta calatorie,dar precis ca nu o va egala pe prima.

2 comentarii:

  1. Este minunat sa calatoresti in diverse colturi ale lumii, sa cunosti fel de fel de culturi si obiceiuri...Felicitari ptr articol, f frumos!
    Pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-a placut,iti inchipui ce articole ieseau daca aveam blog pe vremea aceea:) acum scriu din amintiri,dar imi place tare mult sa imi readuc aminte.Pup

      Ștergere