07 decembrie, 2010

Snacksurile mele Iraniene

Am locuit doi ani in Iran si au fost foarte diferiti de anii locuiti in alte parti.Am avut un ghid foarte bun prin sotul meu,deci nu a trebuit sa descopar totul de una singura.Pe atunci,cand ne-am dus acolo,Jenifer avea sapte luni. Inceputurile nu au fost usoare pentru un bebelus,care a facut diaree,a slabit,a facut vaccinuri in plus,dar pana la urma s-a acomodat si ea.Eu mai usor,ca eram obisnuita deja sa ma plimb din loc in loc.
In fiecare zi,imi luam fetita si ieseam afara la plimbare.Aerul foarte poluat,aglomeratie MARE,de abia puteam sa trecem strada,dar in fiecare zi descopeream cate ceva nou.Un nou gust in fiecare zi si totul era o noua aventura pentru noi.Ea a fost "my best friend" in aceste plimbari si sper ca o sa ramana ceva si in ea din aceste escapade facute impreuna.
Probabil o sa scriu mai multe articole despre acesti doi ani,dar incep cu snacksurile de acolo. In aceste plimbari ale noastre,in fiecare zi cumparam cate ceva si erau si ridiculos de ieftine, cu $1 sau 1000 toman cumparai o punga intreaga de snacksuri.

Jenifer incepuse cu pufuletii sau poofac,cum se numesc acolo.Sunt mai aromati decat ai nostri si de cate ori mergeam intr-o calatorie aveam o gramada in masina.
Poofakul cu branza sunt cei din stanga in punga portocalie:
Chipsurile favorite ale sotului meu cu sare si otet,dar deloc pe gustul meu!

Bineinteles ca eu am gasit un magazin cu produse japoneze de unde ma aprovizionam cu ce-mi dorea inima si -mi permitea portofelul,ca eu eram in stare sa cumpar din toate cate una.Si langa mai era si un magazin cu produse americane si eu eram incantata ca pot gati si altceva decat mancaruri iraniene.Dar sunt foarte multumita ca am invatat sa gatesc mancarurile de acolo de la mama lor de acasa! Ajunsesem sa fac o tocanita de ierburi mai buna decat a cumnatei mele!
Din pacate nu am gasit poze pe net cu alte snacksuri ca sa vedeti ce se mai gaseste,dar oricum astea nu sunt foarte interesante intrucat cele autohtone sunt cu mult mai bune si mai autentice.Ca doar gasim peste tot pufuleti,chipsuri si popcorn.
Nici nu va puteti imagina magazinele lor de prajituri,vreau sa spun cofetariile lor.Acolo femeile nu prea fac prajituri acasa,sunt foarte ieftine de cumparat ,ca sa nu mai zicem ce gustoase sunt.Putina apa de trandafir si de sofran si prajiturile capata alt sens.Cred ca am incercat toate felurile si nu am fost dezamagita niciodata.
Favoritele noastre erau Danish Pastry pe care le cumparam mereu calde,de abia iesite din cuptor.Nu mai aveam rabdare pana acasa si desfaceam cutia in masina.In Iran exista traditia ca atunci cand mergi in vizita la rude sau cunostinte sa le duci o cutie cu prajituri si toata lumea era dezamagita daca aduceam altceva,asa de bune erau cele pe care le cumparam noi.
Funfact:Pe vremea cand era scandalul cu caricaturile despre profetul Mohammad,cofetariile au trebuie sa schimbe denumirea din Danish Pastry(caricatura  a aparut intr-un ziar danez) in Trandafirii Profetului Mohammad.

Am gasit biscuitii cu care se plimba fiica-mea pe strazile Teheranului.

Iata si cateva imagini ale prajiturilor (sper sa incep sa postez si cateva retete in curand):


Si mai multe prajituri:

Majoritatea preferau prajiturile cremoase,tendinta mea era catre cele mai uscate.

Sa nu uit delicioasele Zoolbiya si Bamiyeh,care se fac in postul Ramadanului.Dragul meu sot nu tinea postul,dar il astepta cu mare drag,caci numai atunci se fac aceste dulciuri,desi a gasit el un loc unde se fac oricand.Sunt foarte dulci dar foarte bune si o data ce te-ai pus pe mancat e greu sa te opresti.
Zoolbiya in stanga si bamiyeh in dreapta:

Sunt multe de povestit despre Iran,culinare sau nu si o sa revin ca sa impartasesc ce tara minunata si interesanta este si ce oameni ospitalieri (probabil cei mai ospilalieri pe care i-am vazut vreodata) traiesc acolo.Kheili mamnoon,Iran. (Multumesc,Iran).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu