08 mai, 2012

Soc cultural...first stop

Multumiri lui Cristi,care mi-a impins tastatura sub degete si care observ (rusine mie,ca asa tarziu) ca a fost foarte harnic in ultima vreme . Am de recuperat din articolele lui,el umbla fix pe unde n-am ajuns eu!

Am urcat pentru prima oara intr-un avion,asta dupa ce mi-am tarat ditamai valiza dupa mine. Oare la ce mi-o fi trebuit una atat de mare? Numai acum vad cat de neexperimentata eram,de unde era eu sa stiu ca ajung cate doua din fiecare,mie imi trebuia cate o bucata pentru fiecare zi a saptmanii. Stiam eu ca unde merg se va gasi  sampon sau imi era atat de greu sa ma despart de marca preferata. Am si acum valizoiul,e pe post de debara si tot arunc in el lucruri nefolositoare.
Calatoria cu avionul a fost ca un parc de distractii,cei de langa mine tremuram eu de abia asteptam sa ne spuna ca ne mai zgaltaie putin. Dar nici in ziua de azi nu pot intelege de ce aplauda lumea la aterizari. Nu se asteapta sa aterizeze bine pilotul?
Calatoria a fost lunga,prima mea in afara Europei,a zonei mele de comfort,nici nu-mi puteam inchipui cum va fi,eram la varsta la care ma aruncam cu capul inainte.Am stiut cum sa ma descurc pe avion? Pai cand cel din spatele meu a cerut o aspirina,am stiut ca pot sa mai cer si eu inca o perna,mereu am invatat de la cei din jur. Mi-am facut vreodata probleme ca nu voi sti un anume cuvant in engleza? Dar body language pentru ce o exista? Daca interlocutorul meu avea limba materna cea engleza il rugam sa ma invete,daca nu,cu ce era el mai altfel decat mine? Deci problema asta nu s-a pus niciodata.
Uite asa,dupa lunga calatorie am facut o escala in Bangkok. Imi aduc aminte de oameni mici si negriciosi si o umezeala in atmosfera cum n-am mai intalnit. Chit ca eram in aeroport. Nu cred ca am petrecut timp prea mult acolo,dar asta a fost prima mea intalnire cu Thailanda. N-am remarcat atunci zambetele carora li se face atata reclama.
Si uite asa ,dupa putin timp,am pus si eu piciorul pe pamant asiatic,tocmai in ...Taiwan. Dupa ce am reusit sa inchiriez un apartament si sa ma obisnuiesc cu sobolanii care fugeau pe bucata de placaj care se numea tavan,am inceput sa deschid ochii si sa vad ce-i in jurul meu. Dar stiti cum m-am simtit? Exact ca un martian care aterizeaza la noi,parca eram o piesa de sah pe care Doamne Doamne  pus-o chiar in mijlocul taiwanezilor. "American" ziceau,deh,tot ce era alb trebuia sa fie american,au mai trecut vreo doi ani pana m-am prins ce rasa e si asta. Vorbea cineva engleza,ca ardeleneste nu cred sa fi priceput careva? "Hello" si dupa cum v-am spus, "American" erau singurele cuvinte familiare. Stiti cum de ma aventuram eu prin cele mai intortocheata stradute? Am avut marele noroc ca locuiam langa cea mai inalta cladire din oras,vizibila din orice punct.

Si incetul cu incetul a inceput socul. Cat de nesimtiti puteau fi barbatii ca se asteptau sa le tin eu usa deschisa,ca sa treaca ei? Eh,la ei era chiar invers. Ba chiar ma dadeau la o parte ca sa treaca ei primii. Numai in Japonia am inceput sa pricep chestia asta,dar acolo n-am putut trece peste asa ceva. Ladies first nu exista! Respect si alte chestii din astea puteam sa le astept eu mult si bine. Ce daca eram "american",tot femeie eram.
Un adevarat soc a fost cand am vazut primul chinez blond! Inca nu incepusera sa se vopseasca pe atunci,era singurul intr-o discoteca imensa. Numai capul lui il vedeam si niste beculete cam de aceeasi culoare. Nu tin minte sa ma fi distrat foarte tare in club,dar nici nu aveam prieteni locali,cred ca este un ingredient necesar daca vrei sa te simti bine pe alte meleaguri.
 In trafic am simtit iar cum sunt tratate femeile,eram pe un scooter si desi era dreptul meu de a trece ,fiindca eram de sex feminin,masculul a considerat ca are intaietate,dar eu doar nu eram sa-l las pe el primul si uite asa am plonjat ,dar am avut grija sa-mi intorc "motorasul" in asa fel incat sa nu-i ranesc pe ceilalti din trafic. Cel care a cauzat accidentul credeti ca macar s-a uitat in urma? Si acuma imi vine sa-l injur de toti Buddha-urile lui. Deodata m-am trezit cu un barbat si o femeie langa mine,erau sot si sotie,doctor si asistenta. Ce noroc,nu? M-au dus la spital,mi-au facut analize,ba chiar au si platit pentru ele si nu m-au lasat sa scot un ban din buzunar. Le-am facut o vizita mai tarziu si le-am dus niste flori,dar nu stiu daca ei au asemenea obiceiuri.
Ghiciti la ce ora ma culcam? Ma daduse peste cap fusul orar si nu reuseam sa adorm inainte de 6 dimineata,ma uitam la toate showurile unde toti din studio radeau si eu ma uitam doar cat de colorat era totul. Dar tot nu reuseam sa adorm. Si de reuseam sa inchid ochii pentru o clipa,sobolanii isi incepeau propria Olimpiada.
Parca vad si acum in fata ochilor restaurantele de noapte, habar n-aveam ce mancare serveau,de aceea comandam mereu ceva cu copanele de pui,ca stiam sigur ce erau. Mirosul care predomina peste tot nu cred ca-l voi uita vreodata,nu l-am mai intalnit de atunci si va fi mereu primul meu contact organoleptic cu Asia.
Nu stiu daca va puteti inchipui cum a fost pentru mine,n-as schimba nici o secunda din nimic,sunt momente care m-au format ca om. De multe ori ma compar cu un copil care merge pentru prima oara la gradinita,tot universul i s-a schimbat...asa a fost si prima mea calatorie pe taramuri asiatice,nimic nu mai era familiar,numai cand ma uitam in oglinda vedeam pe cineva cunoscut.
Despre cina fastuoasa cu mafiotii la care am fost invitat de onoare poate o sa va spun altadata...

10 comentarii:

  1. Este o parte a lumii pe care nu ma inghesui sa o vizitez :) Multumiri de postare, foarte interesant, asteptam si altele :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa simt eu despre Africa,in afara de nord si sud nu ma pot inchipui acolo nicicum.:)

      Ștergere
  2. foarte itneresanta povestea, sper sa mai urmeze si altele pe tema calatoriilor tale. cum de-ai ajuns tocmai acolo ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc si imi doresc si eu o continuitate in acest fel de relatari. Cred ca Doamne Doamne,chiar m-a ridicat de aici si m-a pus direct acolo:))

      Ștergere
  3. Fataaaaaaaaaa cum sufletul ai stat acolo cu ,,hopai-tupai,,sobolanu?!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mona,imi era frica sa si adorm,rodeau,topaiau,mai aveau putin si ridicau placajul cu labutele lor. Eu puteam sa-l imping in sus,dar n-aveam curajul. Cand mi-a povestit o prietena ca i-a sarit sobolanul in brate din tavan,pe cand era in India,parca m-am mai linistit:))

      Ștergere
  4. Nu prea am stiut daca sa rad sau sa plang la povestirea ta :) Nu e placut sa simti sobolanii langa tine, nici sa ti se tranteasca usa in cap, dar modul in care ai povestit a fost totusi amuzant. Eu am fost de cateva ori in Taipei cu muuuulti ani in urma, dar nu am avut astfel de patanii. Mi s-a parut un loc civilizat si prietenos. Cei drept, nu m-am aventurat printre localnici prea des. Mai mult prin locuri turistice... Abia astept sa mai povestesti :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca n-am stat nici eu mai mult de 3 luni,dar fiind primul meu contact cu Asia,chiar am avut un soc cultural. Prietenii imi erau tot din jurul strainilor,dar locuiam in mijlocul taiwanezilor,oriunde mergeam pe ei ii vedeam. Pe atunci nici engleza nu era atat de vorbita,dar cum am zis ,locuiam langa cea mai inalta cladire,care era vizibila de oriunde:))

      Ștergere
  5. Eu abia acum am vazut postul asta... si-l astept pe urmatorul !

    RăspundețiȘtergere